Uite, voiam să vă povestesc despre un melc.
Un melc mic de tot care a venit acasă cu bicicleta. :)
S-a căţărat pe bicicleta lui George şi l-a descoperit acasă, când lega bicicleta, la etajul şase. L-am adoptat imediat, era minuscul. L-am luat în mână şi nu ştiam ce să fac cu el, a început să meargă pe mâna mea, moale şi umed, ca şi cum era la el acasă. Era atât de mic şi de curajos. M-am emoţionat. Mă simţeam responsabilă pentru el. Am adus o foaie de varză şi l-am pus acolo cu grijă, melcii trebuie desprinşi foarte uşor când sunt mici. S-a plimbat pe foaia de varză, apoi s-a ascuns pe dosul ei. L-am dus cu tot cu foaie afară, pe sub tufişurile de pe lângă bloc. Mi-am propus să verific la scurt timp ce mai face, dar am uitat.
