Radio România Cultural

Am un nou cotlon (îmi place mult acest cuvânt al tău, Floribunda), Radio România Cultural. Mai ascultasem eu şi în China Timpul prezent (la ora chinezească 16.30 vara, 17.30 iarna), dar acum am descoperit de fapt postul acesta. Ce lume, ce voci, atât de diferite de cele ale radioului pe care îl ascultam. Şi muzica, şi nicio reclamă. Am reuşit să ascult, iată, pentru prima dată, Noua revistă vorbită. Ştiri culturale, şi câte emisiuni literare. Şi a fost şi o scurtă emisiune despre Pintea Haiducul. Să ţi se povestească pur şi simplu biografia lui Pintea Haiducul, ce lume e aceasta?; să înţelegi că chiar a existat, că nu e doar o legendă. Istoria şi actualitatea se împletesc foarte bine. Da, ascultam mai mult muzică la radio decât muzica pe care mi-am adunat-o, pentru că îmi dădea impresia că sunt conectată la ceva, că e o deschidere spre lume, că nu sunt singură în casă (iar în China, de multe ori, internetul nu mergea suficient de bine ca să ascult radio, şi mă simţeam şi mai singură). De acum voi asculta şi Radio România Cultural, un alt tip de conectare. Cultură pe unde cât e ziua de lungă.