Viata ca un frigider gol

Obisnuiam sa merg la piata si sa cumpar de toate pentru o saptamana. Umpleam frigiderul si ma miram de ce nu mai e loc. Bineinteles ca nu apucam sa pregatesc tot si se mai stricau sau nu mai erau proaspete.
Apoi am vazut cum chinezii trec de la piata doar cu o sacosa mica, fac cumparaturi doar pentru o zi, sau chiar numai pentru o masa. Am inceput sa fac si eu ca ei si de atunci totul este mai simplu. Sa nu stii, sa nu-ti pese ce o sa mananci a doua zi. Sa te hotarasti atunci, cu putin inainte de a pregati masa si a merge la cumparaturi, sa vezi ce legume iti fac cu ochiul la piata.
Apoi ajungi sa traiesti asa, sa nu-ti pese ce va fi maine. Sa vrei sa faci si sa gandesti azi doar atatea cate poate cuprinde ziua de azi. Sa nu-ti indesi visurile, planurile si proiectiile in frigider si sa le scoti peste un an, mirandu-te ca nu mai sunt proaspete. Maine nu exista azi, maine va exista doar maine.

blind taxi

Intr-o dimineata iau un taxi si, ca de obicei, nu ma uit deloc la sofer - e stingheritor sa nu poti schimba o vorba, de-abia intelege unde vreau sa merg. Imi place mult cu taxiul prin Shanghai, adrenalina. Uneori e ca o cursa de mare viteza, cu obstacole chiar. De data asta insa traficul era foarte aglomerat. La un stop vad ca nu plecam cand se face verde. Cand ma uit, dl taximetrist dormea bine-mersi si s-a trezit abia cand au claxonat din spate. La stopul urmator m-am uitat la sofer si l-am vazut cum adoarme din nou. M-am blocat si n-am stiut cum sa reactionez. Mi-am zis ca mai bine il las sa doarma, ca poate a muncit toata noaptea, saracu'. Stiu ca un somn din asta scurt poate fi foarte odihnitor uneori. Cand au pornit masinile din fata si am vazut ca dansul dormea nestingherit in continuare, am ciocanit in geamul care il desparte de scaunul din dreapta. Mi-a zambit larg, chinezeste si a pornit. Imi era teama sa nu adoarma conducand. Acum il urmaream permanent. Bineinteles ca la stopul urmator a adormit iar. Ma uitam la el blocata, iar trecatorii - cand la mine, cand la soferul adormit. Cand s-a facut verde, am ciocanit din nou sa-l trezesc. Vazand soferul ca nu se mai poate, la stopul urmator a inceput sa cante, sa deschida larg ochii, sa scoata capul pe fereastra, la racoare, ca sa nu mai adoarma. Ca de vorba nu puteam sa-l tin.
Am ajuns cu bine la destinatie, desi nu prea-mi era teama, soferii din Shanghai sunt atat de priceputi in a conduce intr-o ordine haotica, incat ar putea conduce fara probleme si cu ochii inchisi. Nu, nu i-am lasat bacsis. Cred ca e timpul sa-mi iau bicicleta.
De-acum insa ma uit din cand in cand la sofer cand urc in taxi.