Sus, pe munte, e tărâmul norilor. Te învăluie din toate părţile, te mătură, se scurg cu repeziciune dintr-o parte în alta. Norii te fac să te simţi sus.
Mi-a plăcult mult lacul Călţun, mic şi perfect ca o lacrimă a muntelui, ca un ochi de apă în căuşul unei palme de piatră.
Lacul Călţun, de foarte sus.
Lacul Vidraru, departe.
fotografii de Mihai Radi şi Denisse
4 comentarii:
Foarte frumoasa lumea de pe Negoiu! Uneori, imi doresc sa ma trezesc in fiecare dimineata pe munte sau sa nu ma mai trezesc deloc :)
Mie mi-ar plăcea să mă trezesc pe malul unui lac, de fapt, să trăiesc tot timpul acolo.
Eşti sigură că a nu te mai trezi aici nu înseamnă a te trezi altundeva?
Ce frumusete! Iubesc muntele, insa ajung atit de rar...
Veronica, de acolo vezi Transilvania, ca un tărâm. Simţi Sibiul mai aproape, te gândeşti la oamenii pe care-i ştii. Aşa că, într-un fel, ai ajuns pe munte. :)
Trimiteți un comentariu