Castane...
Erau într-un singur loc, ascuns, mai ales pentru cine nu e familiarizat cu labirinturile de acolo. Acum fierb deja. Piure de castane, mmm, n-am mai mâncat de un an. Am şi negociat, ca în China! Acolo erau mai multe, mai mult, mai aproape de casă şi mai ieftine, uneori erau gata curăţate, şi cât mă bucur că am găsit. O să mă apuc de cultivat castani.
4 comentarii:
Ce frumos :) Eu am nimerit in toamna asta intamplator pe o strada pustie si vantoasa (ziua mai degraba decat strada), cu multi castani pe margine, din care cadeau castane poc poc. Nu ma omor dupa castane fierte au coapte, dar astea de cad din pomi cu zgomot si tepi ma dau gata :) Asa ca, da, chiar te rog sa cultivi castani! :)
Dar coapte nu-ti plac?
Bine, Caramica, te voi chema când vine vremea să cadă cu zgomot şi ţepi.
Dan - Ba da, îmi plac şi coapte. În China se găseau de vânzare pe stradă, calde.
Trimiteți un comentariu