vineri, 18 decembrie 2009

Homelessul de pe scara mea

Îl vedeam din când în când, seara, stând pe caloriferul de la intrarea în bloc. Avea mai multe sacoşe colorate şi curate, un bagaj destul de ordonat. Nu mirosea urât. Nu scotea niciun sunet şi ţinea mereu capul în piept. Eram curioasă ce e cu el, dar mi-a fost jenă să-i vorbesc, circulau mereu oameni pe acolo. Adică, nu e normal să vorbeşti cu un vagabond, nu? Nu trebuie să-ţi pese, nu e problema ta, gândeşte-te mai întâi la tine - asta e gândirea cea mai sănătoasă, aşa-i? Dacă-i ajuţi, o faci pentru tine, ca să te simţi mai bun. Şi-apoi, dacă nu sunt nebuni, sigur sunt beţivi şi leneşi, asta gândim cei mai mulţi dintre noi. ("Societatea îi respinge pe leneşi", scriam în liceu, într-un eseu despre muncă, în confirmarea şi laudele profesoarei.)

Totuşi, e acolo, nu pot să mă prefac că nu există. Într-o zi l-am găsit lângă caloriferul de la etajul 1, stătea pe un scaun, cu sacoşele lângă el. Tot cu capul în piept. A locuit aici, la etajul 1, l-au evacuat acum şase luni, pentru că nu a plătit întreţinerea. (Dacă eşti homeless şi relativesless, te adăposteşti pe scara fostului tău bloc, cât mai aproape de uşa dincolo de care ai locuit). Are 55 de ani, nu are copii. Mai stă pe la un văr şi pe la un unchi. Nu mai lucrează din 1993. Nu s-a plâns, nu mi-a cerut nimic. Doar să-i spun dacă aflu de o garsonieră confort 3 de închiriat. Am stat pe vine, ca să-i văd faţa. S-a uitat o vreme în ochii mei, dar, pe măsură ce discutam, apleca tot mai mult capul în piept. (Un vecin s-a oprit să asculte ce vorbim. L-am ignorat, el chiar nu există. Mai ales că, înfofolită de iarnă cum eram, nici nu-mi vedea faţa, decât dacă s-ar fi aşezat şi el pe vine.)

Acum mă-ntreb ce-am rezolvat cu asta, pentru că nu pot să-l ajut, nici n-o să vorbesc de-acum cu toţi homeless-ii când îi văd pentru prima dată, nici măcar cu cei de pe scara mea. Şi nici nu sunt garsoniere confort 3 de închiriat prin cartier. Nu mă pot hotărî dacă să-i dau omului o supă caldă. Ce înseamnă să ajuţi? De ce să ajuţi? Pe cine?

3 comentarii:

Dan spunea...

Faptul ca ai vorbit cu el conteaza poate mai mult ca o supa calda... E atâta singuratate în ochii unui SDF! De asta multi au alaturi un câine.
La Multi Ani si Craciun fericit!

Iulia spunea...

La mulţi ani! Deocamdată nu are câine, deşi sunt mulţi pe lângă bloc. Astă vară era unul care se strecura pe lângă tine când intrai în bloc şi se aşeza la umbră, pe podeaua răcoroasă.

flory spunea...

stii acum cateva zile am intrat intr-o brutarie sa cumpar paine cam de unde cumpar eu de obicei .este chiar in statia de autobuz asa ca dupa ce am cumparat painea am iesit afara din magazin ca sa imi astept autobuzul numai ca la iesire, pe scari statea un barbat probabil la vreo 35/40 de ani dar din cauza felului in care era imbracat si faptul ca era neangrijit arata mult mai in varsta..m-a intrebat daca am "change"(maruntis)ca sa ii dau si lui,am raspuns negativ dand din cap( desi vanzatoarea tocmai imi datuse un pumn de maruntis din lipsa de bancnote)dupa care m-am furisat nepasatoare printre toti ceilalti care asteptau autobuzul ascunzandu-ma parca si fugind de privirea indurerata si infometata a individului.l-am refuzat deoarece initial am crezut ca o sa dea banii pe bautura(urasc alcolistii si ceea ce poate face alcoolul dintru-n om) am continuat sa il privesc rusinata parca de faptul ca l-am refuzat, uimindu-ma pe mine insami de cat de rece am putut fi refuzand acestui om sansa de a avea un sandwich cau un colt de paine ptr a-si potoli foamea dupa care am scormonit in portofel dupa maruntis am luat ceva din el si i-am pus in mana omului acesta ,a stat proptit in usa magazinului ptr cateva secunde calculand probabil ce isi poate cumpara cu putinul maruntis pe care il capatase de la mine dupa care a intrat in magazin sa isi cumpere ceva a iesit tinand in mana o punguta de hartie in care se vedea ca este infasurat ceva a scos sandwich-ul din punga si infometat a inceput sa muste cu pofta din el privindu-ma cu gura plina a dat din cap multumindu-mi .este incredibil cat de bine m-am simtit cu cat de putin poti face un bine unui amarat care si ieri vazandu-ma in acelasi loc nu mi-a cerut iara/in schimb mi-a multumit di nou...