marți, 26 ianuarie 2010
Pătrunjelul
Am pătrunjel în ghiveci. Stă pe balcon ziua, iar de când e foarte frig, seara îl aduc în cameră. De două ori l-am uitat. L-am găsit pleoştit, am avut emoţii. L-am adus la căldură, i-am dat puţină apă, şi-a revenit. Doamne, m-am ataşat de el. N-am nicio plantă, dar mă simt legată de pătrunjelul din ghiveci. În seara asta, pentru prima dată, n-am putut rupe câteva fire, să pun în ciorbă. Era pe masa la care mâncam. Dacă ar fi rămas pe balcon, l-aş fi mâncat fără să-mi pese. Nu cred c-am să mai rup din el, poate mai la primăvară.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Când am avut si eu un ghiveci de ardei mici si rosii, ma pedepsea de fiecare data când mâncam din ei: ma apuca sughitul de iuteala!
Patrunjelul se creste usor. E k o buruiana. Eu am plantat odata si de atunci s-a raspindit peste tot.
Abia l-am acceptat ca mirodenie în mâncăruri, ca să-i pot face loc şi printre plantele decorative din balconul mamei... parcă-i prea mult...
Dan: E o idee să încerc şi eu, aş putea să-mi fac o minigrădină pe balcon. :)
Costel: Păi da, tu ai grădină.
day-dreamer: Mie mi se pare puţin duios că m-am ataşat de pătrunjel. S-a întâmplat fără să vreau, pentru că l-am văzut pe moarte, apoi şi-a revenit, a fost ca şi cum l-aş fi salvat. Cel puţin deocamdată, pentru mine e ca o plantă. :)
Eu vorbeam strict din perspectiva omului care habar n-avea că poate fi "crescut" pe pervaz. :)
buna, am pus si eu patrunjel seminte si au inceput sa iasa frunzulitele. In perioada asta cum ar trebui sa il ud, cate putin dupa ce pamantul de la suprafata s-a uscat putin sau cum ?
Sunt incepatoare, iar pe plic, nu da detalii.
Iti multumesc anticipat! :)
Era un pătrunjel luat din pământ din grădină şi pus în ghiveci, pentru iarnă. Şi nici mâcar nu-l plantasem eu. Îmi pare rău că nu ştiu mai mult. :)
Trimiteți un comentariu