Urci muntele pe trepte săpate în haina sa de zăpadă. Are o altă suprafaţă, nu te mai caţeri pe pietre şi cărări, ca vara, ci pe glazura albă şi îngheţată. Norii sunt mai aproape şi mai vii ca oricând, bucură-te de ei până nu te înghit. Capra - Bâlea şi înapoi. Făgăraş. Deasupra lumii. Foto: Cristi Vasile şi George A. Enescu
Ce frumos! Eu n-am avut niciodata curajul sa urc pe munte iarna, mi se pare ca m-as scufunda definitiv, de parca tot muntele ar disparea si in locul lui n-ar fi decat zapada, o groapa adinca plina cu zapada... Ma rog, nebuniile mele! :) In schimb, privitul muntelui iarna imi place teribil, asa ca... multumesc! :)
day-dreamer: Iar norii erau ca nişe nămeţi de abur, plutitori.
tequila: Pentru celălalt blog aş mai avea nişte texte începute, dar poate nu tocmai senine. Aşa că prefer să-l mai las primul pe cel despre ultima vacanţă în China, despre ultimele zile acolo, de fapt.
5 comentarii:
Ce frumos! Eu n-am avut niciodata curajul sa urc pe munte iarna, mi se pare ca m-as scufunda definitiv, de parca tot muntele ar disparea si in locul lui n-ar fi decat zapada, o groapa adinca plina cu zapada... Ma rog, nebuniile mele! :) In schimb, privitul muntelui iarna imi place teribil, asa ca... multumesc! :)
Şi mie îmi e frică iarna, dar de data asta, mai puţin. Muntele a fost foarte prietenos. :)
Daomne, ce frumos! Şi eu mă minunam la nămeţii văzuţi de la fereastră...
Reusite fotografiile!
...dar pe celalalt blog (despre China) nu mai scrii? (sper sa nu gresesc)
day-dreamer: Iar norii erau ca nişe nămeţi de abur, plutitori.
tequila: Pentru celălalt blog aş mai avea nişte texte începute, dar poate nu tocmai senine. Aşa că prefer să-l mai las primul pe cel despre ultima vacanţă în China, despre ultimele zile acolo, de fapt.
Trimiteți un comentariu