Sau cum să fii fericit plimbându-te o oră cu frumuseţea în coş pe străzi faine din nordul Bucureştiului.
Cu bucuria asta am dat peste un ciclist serios (cursieră, costum special, cască) şi în vârstă, supărat şi bodogănind o domnişoară care se încurcase cu maşina şi blocase puţin trecerea pe pista de biciclişti.
Eu credeam că cei care merg cu bicicleta sunt în general oameni mai toleranţi. Îmi închipui că mersul pe bicicletă nu poate decât să te facă bucuros, poate fi terapeutic, chiar cathartic.
Oameni buni, e loc pentru toţi în oraşul ăsta aglomerat şi dezorganizat. Cu puţină răbdare şi bun-simţ ne strecurăm cu toţii fără să ne enervăm. Bicicliştii se plâng că nu sunt toleraţi în trafic, dar ei cât de toleranţi sunt cu şoferii?
11 comentarii:
de-as fi stiut sa merg pe bicicleta...ce frumos ar fi fost! :|
Se învaţă uşor. Şi Tulcea trebuie să fie foarte fain pe bicicletă. Şi faleza... Aş veni şi eu până acolo numai să merg cu bicicleta pe lângă apă. :)
did da dew in kathmandu; it felt so empty, there was no you...
Ce bicicleta frumoasa ai! :) Vreau si eu sa ma plimb, mai ales cu floricele in cos... Primavara frumoasa si... cat mai bicicloasa!
Ah, e frumos, pe acolo stau eu si le vad, prin parcul de lânga Kisseleff.
Ramona, când ai florile, vino să te plimbi cu bicicleta mea pe aici prin nord. Ba chiar şi fără flori. :)
@Dan: Da e zona perfectă pentru bicicletă. Trec pe acolo când merg în centru. Uneori merg cu bicicleta până la Aviatorilor şi iau metroul. Dar parcarea perfectă pentru ea e la Muzeul Ţăranului. :)
Stau exact lânga enormitatea aia de zgârie nori!
... sau aproape de Carturesti, ca sa par mai intelectual!
Hristos A Inviat, hai la o cafea!
frumos
La Multi Ani!
Trimiteți un comentariu