La indieni

Am fost la un restaurant indian. Mmmm... Era mâncarea mea preferată în China. Deşi, probabil, mâncarea indiană din China, ca şi cea de aici, nu e tocmai ca-n India. Dar ne-o servea un indian. Iar bucătarul de aici e indian, şi-ţi poate găti ca-n India, să-ţi dea lacrimile de picant.
La Shanghai, în pauza de prânz, ne întrebam aşa: unde mergem? La indieni, la nepalezi, la jiao zi (chinezesc, ieftin, servea jiao zi), la Wan Chai (tot chinezesc, dar mai bun), la japonezi, la Hunan (chinezesc, cu specific Hunan), la mediteranean, la italieni, la Mumu (chinezesc, tăiţei), la Breeze (italian, occidental), la cantină (împinge tava), la Sichuan (chinezesc, provincia cu acelaşi nume, cel mai picant), la coreeni?
Urmează să mai încerc şi unul libanez. Şi chinezesc, desigur, n-am mai mâncat de când am plecat din China.

Zmeiele la mare

Cărţi de la prieteni

O mare bucurie: am ridicat de la poştă Basmul Prinţesei Repede-Repede, de Emil Brumaru şi Veronica D. Niculescu. Mi l-a trimis chiar Veronica. Răsfăţată mă simt, căci mi-a mai trimis şi cartea ei Orchestra portocalie, tocmai în China.

De la mare

A fost şi marea, sper să mai fie anul ăsta. O deconectare reuşită. Ne-am întâlnit, întâmplător, cu o prietenă foarte bună, tocmai sosise pe înserat cu familia şi mergeau hotărâţi spre plajă, în apă. Am înotat şi noi cu ei pe întuneric, mi-a plăcut mult. Marea era caldă şi mai liniştită decât în timpul zilei. O simţeam altfel pe piele, o simţeam. Era mai intim decât ziua, nu era soarele care-ţi intră în ochi, lumina care te invadează, nu vedeai în jur, nu era lume. Vedeai numai stelele. E ca-n burta mamei, am zis eu, deşi nu ştiu de fapt cum e, cum a fost.
În rest, distracţie mare cu nepoţelul meu care zicea "cine a pus sare în mare" şi altele asemenea.

La mure

Ar trebui să vă simţiţi norocoşi că locuiţi în zona asta, ne-a spus o tanti, probabil o vecină, acum câteva zile, când ieşeam cu bicicletele din bloc. Ne-am adus adus aminte de cuvintele ei în seara asta, pe când mâncam mure lângă calea ferată, la marginea cartierului. Oare câţi bucureşteni au mure prin cartier? :)
E ceva cu zonele prin care trece calea ferată... Şinele marchează o margine, un loc pe unde nu trece mai nimeni. Oamenii merg pe cele două şosele paralele şi perpendicular pe sub pod, nimeni nu acordă atenţie acestui spaţiu. Oamenii din tren, poate, cel mai puţin.
Pustiu şi graniţă. Un loc ferit, aproape numai al tău. Un loc de trecere, o conexiune neconştientizată a micului cartier cu lumea.

Să nu mă părăseşti

Încet-încet îmi adun cărţile de pe unde le-am lăsat înainte de a pleca în China. Dintr-un geamantan, se adaugă raftului meu Simona Popescu, Volubilis.

Iar Să nu mă părăseşti, de Kazuo Ishiguro, se adaugă listei, nu ştiu cum scăpase. Am observat de curând, după ce am citit-o, mi-a plăcut mult.

Vânt de zmeu

Vântul ăsta e bun de înălţat zmeiele. De fiecare dată când mă gândesc la zmeie, mă întristez puţin: prima dată când am înălţat zmeul de când ne-am întors în România, mi l-a înghiţit un copac. Era 13 decembrie, bătea un vânt puternic şi ploua în Herăstrău, iar eu m-am încăpăţânat să-l înălţăm. Avea un zbor foarte neregulat, m-am speriat. Tocmai când îl coboram, şi-a prins coada lungă într-un copac înalt, sau copacul l-a prins de coadă... N-am mai reuşit să-l coborâm, ca în China. L-am părăsit acolo. Sper că a ajuns la cineva care se bucură de el. De fiecare dată când trec pe acolo, mă uit la vârful copacului. Un loc bun de înălţat zmeul e parcul Izvor, nu sunt copaci. Eu am mai multe zmeie.

Ce cărţi am mai adus în raftul meu

De la Bookfest:
Ćosić, Bora – Rolul familiei mele în revoluţia mondială, Art, 2008
Grass, Günter – Toba de tinichea, Polirom, 2007
Borges, Joege Luis – Moartea şi busola. Proză completă 1, Polirom, 2006
Kerouac, Jack – Pe drum, Polirom, 2009
Cortázar, Julio – Idolul Cicladelor, Polirom, 2009
Vian, Boris – Blues pentru o pisică neagră, Univers, 2009

Cadou de la Festasia:
Gordimer, Nadine – La agăţat, Cotidianul, Univers, 2008
Kristeva, Julia – Bătrânul şi lupii, Cotidianul, Univers, 2008

Prima ploaie pe bicicletă

...de când m-am întors în România.
Mi-a tot fost teamă zilele astea să ies cu bicicleta. Azi nu prea erau nori. La dus a fost bine. La întoarcere m-a plouat serios, dar mi-a plăcut. Nu, nu aveam pelerină.