miercuri, 1 iulie 2009

Prima ploaie pe bicicletă

...de când m-am întors în România.
Mi-a tot fost teamă zilele astea să ies cu bicicleta. Azi nu prea erau nori. La dus a fost bine. La întoarcere m-a plouat serios, dar mi-a plăcut. Nu, nu aveam pelerină.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Singuratatea ta ma tulbura

Iulia spunea...

Cred că e mai degrabă însingurare. Îmi place uneori să mă izolez.

Anonim spunea...

Esti frumoasa?

Iulia spunea...

De ce întrebi asta? Nu e aici locul unor astfel de întrebări, nu pentru asta scriu pe blog.

Anonim spunea...

Ai dreptate. Totusi as aprecia un raspuns. Am sa'ti explic dupa unde mergeam cu gandul.

Iulia spunea...

Data trecută când ai zis să pun o poză cu mine, ţi-am spus unde o poţi găsi.

Anonim spunea...

N'a existat o data trecuta. Nu sunt singurul anonim ce te viziteaza:)

Iulia spunea...

Faptul că doi oameni care citesc ce scriu eu aici îmi spun că sunt singură mă pune pe gânduri. Am stat şi m-am gândit: oare chiar sunt şi nu-mi dau seama? Şi cum se vede asta de pe blog: că nu am un blogroll lung, că nu comentează mulţi, că nu scriu despre prieteni, iubit, familie?
E-adevărat că în ce scriu e multă melancolie, dar asta nu e din singurătate, ci dintr-o anumită intimitate cu mine însămi. Sunt lucruri pe care mi le povestesc mie şi pe care mi le descopăr povestindu-le. Şi celor care sunt în trecere pe aici.
P.S. Te rog, pune-ţi un nume. Numeşte-te, e chinuitor să stau să disting între Anonimi. :)