Vânt de zmeu

Vântul ăsta e bun de înălţat zmeiele. De fiecare dată când mă gândesc la zmeie, mă întristez puţin: prima dată când am înălţat zmeul de când ne-am întors în România, mi l-a înghiţit un copac. Era 13 decembrie, bătea un vânt puternic şi ploua în Herăstrău, iar eu m-am încăpăţânat să-l înălţăm. Avea un zbor foarte neregulat, m-am speriat. Tocmai când îl coboram, şi-a prins coada lungă într-un copac înalt, sau copacul l-a prins de coadă... N-am mai reuşit să-l coborâm, ca în China. L-am părăsit acolo. Sper că a ajuns la cineva care se bucură de el. De fiecare dată când trec pe acolo, mă uit la vârful copacului. Un loc bun de înălţat zmeul e parcul Izvor, nu sunt copaci. Eu am mai multe zmeie.