Ar trebui să vă simţiţi norocoşi că locuiţi în zona asta, ne-a spus o tanti, probabil o vecină, acum câteva zile, când ieşeam cu bicicletele din bloc. Ne-am adus adus aminte de cuvintele ei în seara asta, pe când mâncam mure lângă calea ferată, la marginea cartierului. Oare câţi bucureşteni au mure prin cartier? :)
E ceva cu zonele prin care trece calea ferată... Şinele marchează o margine, un loc pe unde nu trece mai nimeni. Oamenii merg pe cele două şosele paralele şi perpendicular pe sub pod, nimeni nu acordă atenţie acestui spaţiu. Oamenii din tren, poate, cel mai puţin.
Pustiu şi graniţă. Un loc ferit, aproape numai al tău. Un loc de trecere, o conexiune neconştientizată a micului cartier cu lumea.
2 comentarii:
Eu am incetat sa mai citesc romane pe la 17 ani. Devenise chinuitoare lectura infertila. Adevarata literatura e foarte putina: tragediile grecesti, dante, goethe, hoelderlin etc., pe-acestea le citesti continuu. Trebuie sa inveti limbile in care au fost scrise si abia apoi vei vedea ca asemenea carti nu sint literatura. Literatura e un nume stupid pentru oameni care nu reusesc sa faca mare lucru in viata, ergo critica literara = fandoseala literara. Un cuvint mai bun este studiu, si asta pentru ca studeo, -ere inseamna a depune sirguinta, a te stradui, ceea ce e mult mai bine, mai benefic. Melancolia inutila e tipica cunoasterii de tip lecturistic. Sint interdependente. Pe de-o parte lectura iti da senzatia ca te deosebesti de stupizi si ca iti largeste orizontul, bla bla, dar in fond este un paravan pentru o simpla autojustificare. Melancolia e semnul ca nu inveti nimic de pe urma lecturii. Studiul ar trebui sa fie comparabil cu invatarea pe care templul o dobindeste din intelegerea pamintului. Eusebiu
Înainte să-ţi răspund la acest comentariu, te rog să-mi spui: e plin de bloguri despre cărţi şi de bloguri melancolice, de ce ai ales să faci tocmai aici demonstraţia aceasta? Ia întrebarea aşa cum e - cauză, motivaţie, scop.
Tu ce studiezi?
Trimiteți un comentariu