A fost şi marea, sper să mai fie anul ăsta. O deconectare reuşită. Ne-am întâlnit, întâmplător, cu o prietenă foarte bună, tocmai sosise pe înserat cu familia şi mergeau hotărâţi spre plajă, în apă. Am înotat şi noi cu ei pe întuneric, mi-a plăcut mult. Marea era caldă şi mai liniştită decât în timpul zilei. O simţeam altfel pe piele, o simţeam. Era mai intim decât ziua, nu era soarele care-ţi intră în ochi, lumina care te invadează, nu vedeai în jur, nu era lume. Vedeai numai stelele. E ca-n burta mamei, am zis eu, deşi nu ştiu de fapt cum e, cum a fost.
În rest, distracţie mare cu nepoţelul meu care zicea "cine a pus sare în mare" şi altele asemenea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu