Covrigi cu ceai

Azi am mâncat covrigi în ceai. Adunaţi de nepoţelul meu când a fost cu colindul. Mi-am amintit de cele câteva dimineţi din preajma Crăciunului în care mâncam covrigi şi biscuiţi de la colindat, în ceai. Un mic dejun bun, mai mulţi ani la rând. Mai primeam şi bolindeţi, nişte colăcei împletiţi. Făcea şi bunica mea, îi cocea în ţest, pe vatră. Acum prea puţini mai coc, găseşti la magazin de toate. Ţestul nu mai e de mult pe vatră, iar vatra e acum părăsită. Nu-mi mai amintesc bine când am fost cu colindul ultima dată. Au fost sigur '97 şi '98, apoi '00 sau '01, şi gata. Cu oameni cu care acum nu mai am nicio legătură, în afară de sora mea. '97, primul revelion cu prietenii, 2003, primul an în care n-am stat acasă de sărbători şi anul în care m-am desprins cu adevărat de satul meu. M-am dus acasă numai pentru o zi, iar Ajunul mi l-am petrecut pe drum înapoi, parcurgând pe jos, prin viscol, cei 15 km de şosea înzăpezită pentru a ajunge la gară şi făcând de două ori mai mult cu ultimul tren care a mai reuşit să plece spre Bucureşti, de unde peste două zile urma să plec la Hamburg. Asta da desprindere.

Ce însemnau sărbătorile până atunci? Tăiam porcul, mergeam cu colindul, luam aghiazmă la Bobotează. Până la o vârstă, în dimineaţa de Crăciun stăteam la coada cu copii pentru împărtăşit. Mai târziu, stăteam şi la coada pentru spovedit şi la toată slujba. Şi ţineam post. Sărbătorile însemnau revelion cu prietenii şi neapărat discotecă în serile de Crăciun, ca în mai toate serile de week-end. Brad nu mai aveam de mulţi ani.

Ce înseamnă sărbătorile de atunci? Niciun Crăciun acasă, la ţară. Nici porc, nici colindat, nici discotecă. Au mai fost un Crăciun & revelion la Barcelona, nu-ţi doreşti să fii în centrul Barcelonei în seara de 31 decembrie. Apoi Crăciun în altă familie-casă-oraş, care are şi brad. Cu tot mai puţin post-biserică-spovedit-împărtăşit. Dar cu oameni de zăpadă, din nou.

Mandarina mea cu frunză

Îmi aminteşte de portocalele cu frunze de la Shanghai, erau atât de bune. Şi de cum voiam să umplu coşul bicicletei o dată, dar n-am mai apucat. Grămezi întregi de portocale cu frunze am mai văzut în Italia, sunt chiar acum în piaţă,în pieţe.

Homelessul de pe scara mea

Îl vedeam din când în când, seara, stând pe caloriferul de la intrarea în bloc. Avea mai multe sacoşe colorate şi curate, un bagaj destul de ordonat. Nu mirosea urât. Nu scotea niciun sunet şi ţinea mereu capul în piept. Eram curioasă ce e cu el, dar mi-a fost jenă să-i vorbesc, circulau mereu oameni pe acolo. Adică, nu e normal să vorbeşti cu un vagabond, nu? Nu trebuie să-ţi pese, nu e problema ta, gândeşte-te mai întâi la tine - asta e gândirea cea mai sănătoasă, aşa-i? Dacă-i ajuţi, o faci pentru tine, ca să te simţi mai bun. Şi-apoi, dacă nu sunt nebuni, sigur sunt beţivi şi leneşi, asta gândim cei mai mulţi dintre noi. ("Societatea îi respinge pe leneşi", scriam în liceu, într-un eseu despre muncă, în confirmarea şi laudele profesoarei.)

Totuşi, e acolo, nu pot să mă prefac că nu există. Într-o zi l-am găsit lângă caloriferul de la etajul 1, stătea pe un scaun, cu sacoşele lângă el. Tot cu capul în piept. A locuit aici, la etajul 1, l-au evacuat acum şase luni, pentru că nu a plătit întreţinerea. (Dacă eşti homeless şi relativesless, te adăposteşti pe scara fostului tău bloc, cât mai aproape de uşa dincolo de care ai locuit). Are 55 de ani, nu are copii. Mai stă pe la un văr şi pe la un unchi. Nu mai lucrează din 1993. Nu s-a plâns, nu mi-a cerut nimic. Doar să-i spun dacă aflu de o garsonieră confort 3 de închiriat. Am stat pe vine, ca să-i văd faţa. S-a uitat o vreme în ochii mei, dar, pe măsură ce discutam, apleca tot mai mult capul în piept. (Un vecin s-a oprit să asculte ce vorbim. L-am ignorat, el chiar nu există. Mai ales că, înfofolită de iarnă cum eram, nici nu-mi vedea faţa, decât dacă s-ar fi aşezat şi el pe vine.)

Acum mă-ntreb ce-am rezolvat cu asta, pentru că nu pot să-l ajut, nici n-o să vorbesc de-acum cu toţi homeless-ii când îi văd pentru prima dată, nici măcar cu cei de pe scara mea. Şi nici nu sunt garsoniere confort 3 de închiriat prin cartier. Nu mă pot hotărî dacă să-i dau omului o supă caldă. Ce înseamnă să ajuţi? De ce să ajuţi? Pe cine?

scrisoare, trei

Aveţi o scrisoare, din Anglia, zice poştaşul şi mă priveşte cumva, curios. Eu am schiţat un zâmbet, în timp ce mă bucuram că am deschis uşa. Ceea ce nu fac decât foarte rar, în timp ce apăsam clanţa chiar mă întrebam ce e cu mine. Dar n-am zis nimic. Aţi fost la Londra? încearcă el din nou. Nu, sora mea e acolo. Şi, nu vă „cheamă“? zice, ca şi cum asta ar aduce oricui fericirea. Poate o să merg în vizită, mă prefac eu că nu înţeleg. Eh, acolo poţi să mergi şi să munceşti, insistă, şi mă priveşte ca pe cineva care nu ştie să profite de o şansă. Depinde ce vrei să faci..., zic, cu tonul cuiva care n-are nicio grijă pe lume. Mă priveşte mirat: Eh, pentru noi, românii... Oare ce viaţă are omul ăsta? Oare cât de mult îşi doreşte să-şi care geanta prin ploile londoneze?

Nu i-am mai spus că mama mea e în Italia. Nici că am fost în China. Sau că am prieteni în Spania care ar putea oricând „să mă cheme“. Da, a fost o vreme în care familia mea era răspândită în patru ţări. Acum, în trei. Dacă nu m-aş fi întors din China, România n-ar mai fi fost printre ele. Şi nu, n-au plecat în Italia sau în Anglia.

Aburi

Când vine frigul, apa de la robinet e prea rece şi nu mai pot sta desculţă pe gresie. Dar îmi place atât de mult să scot aburi. Merg pe stradă şi suflu din când în când ca un mic dragon, dau oxigenul, umezeala şi căldura mea. Răsuflarea se transformă în apă şi gheaţă, şi privesc norişorii de ceaţă, nevenindu-mi să cred că eu i-am produs.

Jucării

Oricât de mult mi-aş dori să menţionez autorul şi titlul lucrării, nu găsesc. Îmi amintesc numai că era o expoziţie temporară la Muzeul de Artă Contemporană din Shanghai, prin octombrie anul trecut.

*

Am aflat de la Medeea că instalaţia se numeşte The Real Toy Story şi a fost realizată de fotograful Michael Wolf..

Восьмое Марта

Aceasta este singura poezie pe care o ştiu cap-coadă. Şi singurele fraze pe care le pot spune în rusă. Am învăţat-o în clasa a VI-a, pe când studiam limba rusă (preferata mea, după portugheză). Am scris-o prima dată anul trecut, după cincisprezece ani. La Shanghai, ca să o corecteze Serghei. Cred că treceau şi ani întregi fără să-mi amintesc de ea, stă ascunsă undeva, o recit din când în când, îmi place moliciunea limbii ruse. Poezia îmi aminteşte de vremuri şi locuri atât de îndepărtate.

Завтра утром нашу маму

Мы поздравим с женским днём

За труды любовь и ласку

мы в подарок принесем

наши летние отметки

пожеланья и привет.

Se întorc

Căsuţele de porumbei se întorc. După ce au poposit o vreme pe Liternet. Şi uite aşa se vede lumea din căsuţa mea, prin ochii mei de porumbel.

Căsuţe de porumbei
Când mă apropii de blocul meu, cel mai înalt din cartier, încerc să ignor adunarea de pensionare de la colţul blocului, nu le cunosc, nu există. Nu-i privesc în ochi pe cei cu care mă întâlnesc pe scară, în lift, nici atunci când îi salut, nu vreau să le reţin chipul, aş vrea să fiu invizibilă. Ajung la uşa mea – ignorând capul scos cu inocenţă pe uşă, al şefei de palier care vrea să ştie cine trece –, a opta pe dreapta pe coridorul strâmt, lung şi întunecat. Posed una din cele aproape trei sute de cutiuţe din această clădire. De fapt, deţin numai locul gol, căci nici pereţii casei mele nu-mi aparţin, îi împart cu vecinii mei, ne ţinem unii altora de cald. Casa asta are valoare doar prin locul gol din interior, adică prin calitatea ei de vizuină. Pentru asta, trebuie să nu răspunzi la bătăile în uşă.

Încerc să uit că sunt înconjurată din patru părţi de astfel de cutiuţe cu oameni, cu familii întregi, cu animalele familiilor întregi. Cu cratiţe, rufe, televizoare şi periuţe de dinţi. Văd vizuina mea în centrul unei cruci de cutiuţe, are câte o latură comună cu patru dintre ele. Aud zgomote de apă, toată apa din camerele alăturate, discuţii întregi, inclusiv la TV, discuţiile câinilor şi pisicilor, certuri, aud sfârâitul mâncării şi mi se umple cu mirosul ei bucătăria mică şi fără geam, de parcă aici ar fi fost gătită. Şi scârţâitul parchetului, probabil cel de deasupra, când mai am puţin şi adorm, atât de aproape încât mă concentrez câteva secunde să-mi dau seama dacă nu cumva merge cineva pe parchetul meu. Aş vrea să locuiesc la ultimul etaj, pe colţ.

Ştiu că în stânga mă învecinez cu holul lor şi cu camera unică, iar peretele din dreapta e comun cu bucătăria celorlalţi, cu baia şi, desigur, cu încăperea cea mare, 3 în 1 – dormitor, living şi cameră de oaspeţi. Deasupra şi dedesubt cutiuţele sunt organizate la fel, mă leagă de ele, de ei, ţevile care îmi trec prin casă. Calculez câte şanse sunt ca patul alăturat să nu fie aşezat ca al meu, în oglindă, dincolo de zid, şi mă întreb dacă acum, când stau rezemată, cu laptopul în poală, spatele meu se oglindeşte în spatele vecinului care se uită la televizor, şi câţi or mai fi la fel deasupra, până la etajul 9, şi câţi dedesupt. Ca să păstrez liniştea acestei incertitudini, nicicând nu voi intra în cele patru garsoniere învecinate.

Doar pe balcon reuşesc să scap de conştientizarea prezenţei unor străini în jurul meu. Deşi balconul, lung cât lăţimea casei, se învecinează doar prin geamuri mate şi colorate cu balcoanele alăturate, abia aici uit, în sfârşit, de cele patru garsoniere care îmi îmbracă pe dinafară casa, de întregul bloc căruia îi ocup unul din sertare, de coridorul lung şi întunecat, de uşa de la intrare, de intrare. Aici sunt singurele ferestre, adevărata ieşire a casei, pe aici comunic cu Lumea. Şi mă simt norocoasă de fiecare dată pentru că nu blocuri – cu sute de oameni fremătând în cutiuţele lor şi privindu-mă la rândul lor – , ci copaci văd. Copaci cu veveriţe. Alei şi cer. Simt că numai casa mea, suspendată în aer are priveliştea asta, nu şi alte vreo sută cincizeci de balcoane. Identice. Nu mai există nicio casă în jur, nicio fereastră, numai pentru mine străluceşte soarele. Aş vrea să zidesc uşa de la intrare şi să pot ieşi-intra numai pe aici, ca un porumbel.

Ceaţă

E o ceaţă de te-ai plimba toată noaptea.

Cărţi, cărţi

Răzvan Petrescu – Eclipsa, Allfa, 1996
Răzvan Petrescu – Mici schimbări de atitudine, Allfa, 2003
António Lobo Antunes – Ordinea naturală a lucrurilor, Humanitas, 2009
Boris Vian – Spuma zilelor, Humanitas, 2003

De la FILB m-am ales cu patru cărţi, toate cu autografe. În ordine:

Philip Ó Ceallaigh – Şi dulce e lumina, 2009 - A câştigat-o Elena Vlădăreanu, pentru întrebarea "Ce e cu piftia încălzită?" pusă autorului bulgar Alek Popov, de fapt, traducătorului care a citit versiunea în limba română a fragmentului din romanul Missiya London. Elena o avea deja, eu eram prin preajmă. Autorul era şi el prin preajmă.

Filip Florian, Matei Florian– Băiuţeii, Polirom, 2006 - Mi-am cumpărat-o de acolo, tocmai anunţase Marius Chivu că e cât o bere, sau cât două. 2*autograf Florian.

Radu Pavel Gheo – Numele mierlei, Polirom, 2008 - Am câştigat-o alergând repede cu paharul cu vin fiert şi cu un covrig până la Vasile Ernu. Pentru autograf, n-am mai alergat.

Elena Vlădăreanu – Spaţiu privat, Cartea Românească, 2009 - Proaspătă, aburindă, tocmai apăruse, cadou de la autoare. Cu autograf şi cu desenul visului din noaptea precedentă.

Castane

M-am rătăcit prin Obor, dar am găsit!

Castane...

Erau într-un singur loc, ascuns, mai ales pentru cine nu e familiarizat cu labirinturile de acolo. Acum fierb deja. Piure de castane, mmm, n-am mai mâncat de un an. Am şi negociat, ca în China! Acolo erau mai multe, mai mult, mai aproape de casă şi mai ieftine, uneori erau gata curăţate, şi cât mă bucur că am găsit. O să mă apuc de cultivat castani.

Bun venit în raftul meu

Cortázar, Julio – Armele secrete, Humanitas, 2007
Echenoz, Jean – Înalte şi blonde, Leda, 2008
Au stat o vreme pe noptieră până mi-am făcut timp pentru ele.

China în buzunarul meu

50 de yuani într-un buzunar de mult nedeschis, cam de un an...
Bancnota de 20 are pe spatele lui Mao peisajul meu preferat, cel despre care am povestit aici.

Floarea-soarelui

...nemişcată, cu capul mereu plecat, întunecată, ca nişte ochi orbiţi.

Cum o fi să fii...

casă părăsită pe bulevardul Aviatorilor?

Cărţi în praf liber

Se renovează mica bibliotecă de la parterul blocului în care locuiesc. Sau numai faţada. Sau...
Nu mai e geamul care se întindea pe un întreg perete, cel mai lung, muncitorii lucrează de zor. Totul se petrece ca la orice altă lucrare, nimeni nu s-a gândit să acopere cărţile, dezgolite şi vulnerabile în rafturile lor, cum se văd din stradă, prin praful şantierului.

Cum se vede lumea de pe Negoiu

Sus, pe munte, e tărâmul norilor. Te învăluie din toate părţile, te mătură, se scurg cu repeziciune dintr-o parte în alta. Norii te fac să te simţi sus.

Mi-a plăcult mult lacul Călţun, mic şi perfect ca o lacrimă a muntelui, ca un ochi de apă în căuşul unei palme de piatră.

Lacul Călţun, de foarte sus.

Lacul Vidraru, departe.

fotografii de Mihai Radi şi Denisse

La indieni

Am fost la un restaurant indian. Mmmm... Era mâncarea mea preferată în China. Deşi, probabil, mâncarea indiană din China, ca şi cea de aici, nu e tocmai ca-n India. Dar ne-o servea un indian. Iar bucătarul de aici e indian, şi-ţi poate găti ca-n India, să-ţi dea lacrimile de picant.
La Shanghai, în pauza de prânz, ne întrebam aşa: unde mergem? La indieni, la nepalezi, la jiao zi (chinezesc, ieftin, servea jiao zi), la Wan Chai (tot chinezesc, dar mai bun), la japonezi, la Hunan (chinezesc, cu specific Hunan), la mediteranean, la italieni, la Mumu (chinezesc, tăiţei), la Breeze (italian, occidental), la cantină (împinge tava), la Sichuan (chinezesc, provincia cu acelaşi nume, cel mai picant), la coreeni?
Urmează să mai încerc şi unul libanez. Şi chinezesc, desigur, n-am mai mâncat de când am plecat din China.

Zmeiele la mare

Cărţi de la prieteni

O mare bucurie: am ridicat de la poştă Basmul Prinţesei Repede-Repede, de Emil Brumaru şi Veronica D. Niculescu. Mi l-a trimis chiar Veronica. Răsfăţată mă simt, căci mi-a mai trimis şi cartea ei Orchestra portocalie, tocmai în China.

De la mare

A fost şi marea, sper să mai fie anul ăsta. O deconectare reuşită. Ne-am întâlnit, întâmplător, cu o prietenă foarte bună, tocmai sosise pe înserat cu familia şi mergeau hotărâţi spre plajă, în apă. Am înotat şi noi cu ei pe întuneric, mi-a plăcut mult. Marea era caldă şi mai liniştită decât în timpul zilei. O simţeam altfel pe piele, o simţeam. Era mai intim decât ziua, nu era soarele care-ţi intră în ochi, lumina care te invadează, nu vedeai în jur, nu era lume. Vedeai numai stelele. E ca-n burta mamei, am zis eu, deşi nu ştiu de fapt cum e, cum a fost.
În rest, distracţie mare cu nepoţelul meu care zicea "cine a pus sare în mare" şi altele asemenea.

La mure

Ar trebui să vă simţiţi norocoşi că locuiţi în zona asta, ne-a spus o tanti, probabil o vecină, acum câteva zile, când ieşeam cu bicicletele din bloc. Ne-am adus adus aminte de cuvintele ei în seara asta, pe când mâncam mure lângă calea ferată, la marginea cartierului. Oare câţi bucureşteni au mure prin cartier? :)
E ceva cu zonele prin care trece calea ferată... Şinele marchează o margine, un loc pe unde nu trece mai nimeni. Oamenii merg pe cele două şosele paralele şi perpendicular pe sub pod, nimeni nu acordă atenţie acestui spaţiu. Oamenii din tren, poate, cel mai puţin.
Pustiu şi graniţă. Un loc ferit, aproape numai al tău. Un loc de trecere, o conexiune neconştientizată a micului cartier cu lumea.

Să nu mă părăseşti

Încet-încet îmi adun cărţile de pe unde le-am lăsat înainte de a pleca în China. Dintr-un geamantan, se adaugă raftului meu Simona Popescu, Volubilis.

Iar Să nu mă părăseşti, de Kazuo Ishiguro, se adaugă listei, nu ştiu cum scăpase. Am observat de curând, după ce am citit-o, mi-a plăcut mult.

Vânt de zmeu

Vântul ăsta e bun de înălţat zmeiele. De fiecare dată când mă gândesc la zmeie, mă întristez puţin: prima dată când am înălţat zmeul de când ne-am întors în România, mi l-a înghiţit un copac. Era 13 decembrie, bătea un vânt puternic şi ploua în Herăstrău, iar eu m-am încăpăţânat să-l înălţăm. Avea un zbor foarte neregulat, m-am speriat. Tocmai când îl coboram, şi-a prins coada lungă într-un copac înalt, sau copacul l-a prins de coadă... N-am mai reuşit să-l coborâm, ca în China. L-am părăsit acolo. Sper că a ajuns la cineva care se bucură de el. De fiecare dată când trec pe acolo, mă uit la vârful copacului. Un loc bun de înălţat zmeul e parcul Izvor, nu sunt copaci. Eu am mai multe zmeie.

Ce cărţi am mai adus în raftul meu

De la Bookfest:
Ćosić, Bora – Rolul familiei mele în revoluţia mondială, Art, 2008
Grass, Günter – Toba de tinichea, Polirom, 2007
Borges, Joege Luis – Moartea şi busola. Proză completă 1, Polirom, 2006
Kerouac, Jack – Pe drum, Polirom, 2009
Cortázar, Julio – Idolul Cicladelor, Polirom, 2009
Vian, Boris – Blues pentru o pisică neagră, Univers, 2009

Cadou de la Festasia:
Gordimer, Nadine – La agăţat, Cotidianul, Univers, 2008
Kristeva, Julia – Bătrânul şi lupii, Cotidianul, Univers, 2008

Prima ploaie pe bicicletă

...de când m-am întors în România.
Mi-a tot fost teamă zilele astea să ies cu bicicleta. Azi nu prea erau nori. La dus a fost bine. La întoarcere m-a plouat serios, dar mi-a plăcut. Nu, nu aveam pelerină.

Jurnalul unei şcolăriţe

Vreau să merg la filmul Jurnalul unei şcolăriţe (Coreea de Nord, 2006). Pentru că mă interesează cam tot ce se găseşte despre Coreea de Nord, mai ales după ce am fost în China.

Sâmbătă, 27 iun, ora 19
Cinema Scala
În cadrul festivalului de film asiatic Festasia. Pe site-ul lor se spune despre film:

- Primul film produs în Coreea de Nord care va rula într-un cinematograf din România după 1990;
- Aprobat şi completat de Kim Jong-Il;
- A avut premiera mondială la Festivalul de la Cannes din 2006 - “primul film nord-coreean prezentat vreodată la un festival din Occident“;
- Filmat şi montat extrem de realist;
- Prezintă „faţa umană” a existenţei cotidiene din Coreea de Nord;
- Un produs de propagandă al unei cinematografii controlate de stat, dar atipic pentru realismul socialist cinematografic.

Am fost impresionată când am văzut - în China, proiecţie publică - A State of Mind, un documentar despre două fetiţe gimnaste din Coreea de Nord care se pregătesc pentru Mass Games.
Aş vrea să mai văd şi documentarul The Game of Their Lives.

Radio România Cultural

Am un nou cotlon (îmi place mult acest cuvânt al tău, Floribunda), Radio România Cultural. Mai ascultasem eu şi în China Timpul prezent (la ora chinezească 16.30 vara, 17.30 iarna), dar acum am descoperit de fapt postul acesta. Ce lume, ce voci, atât de diferite de cele ale radioului pe care îl ascultam. Şi muzica, şi nicio reclamă. Am reuşit să ascult, iată, pentru prima dată, Noua revistă vorbită. Ştiri culturale, şi câte emisiuni literare. Şi a fost şi o scurtă emisiune despre Pintea Haiducul. Să ţi se povestească pur şi simplu biografia lui Pintea Haiducul, ce lume e aceasta?; să înţelegi că chiar a existat, că nu e doar o legendă. Istoria şi actualitatea se împletesc foarte bine. Da, ascultam mai mult muzică la radio decât muzica pe care mi-am adunat-o, pentru că îmi dădea impresia că sunt conectată la ceva, că e o deschidere spre lume, că nu sunt singură în casă (iar în China, de multe ori, internetul nu mergea suficient de bine ca să ascult radio, şi mă simţeam şi mai singură). De acum voi asculta şi Radio România Cultural, un alt tip de conectare. Cultură pe unde cât e ziua de lungă.

Cărţi noi în raftul meu

Carver, Raymond – Catedrala, Polirom, 2006
Carver, Raymond – Despre ce vorbim cînd vorbim despre iubire, Polirom, 2005
Carver, Raymond – Taci, te rog!, Polirom, 2004
Stoica, Sorin – Jurnal, Polirom, 2006
Stoica, Sorin – O limbă comună, Polirom, 2005
Le-am adăugat şi în lista completă.

Mormântul garofiţelor

Azi dimineaţă m-am despărţit de garofiţele ofilite. Am explorat spaţiile verzi din jurul blocului, îmi era teamă că nu voi găsi niciun tufiş, căci au împrejmuit de curând totul, cu exces de zel, cu gărduleţe urâte şi brutale, gardurile gardurilor. Dar locuiesc într-un fel de margine, o margine nemargine, un cotlon, aşa că a rămas o bucată izolată şi neîngrădită, cu tufişuri numai bune pentru a depune florile ofilite la umbra lor. Era devreme, linişte, plouase, răsărise şi soarele. Să tot mori pe o vreme ca asta. Să te îngropi pe iarbă, departe.

88

Caramica, aşa se vede de la etajul 88! Prin geam. Geamul turnului Jin Mao.


Şi în interior.

Fereastra din Shanghai

Cum ar fi să te trezeşti cu om la fereastra ta de la etajul 13? Se căţărau din când în când să spele geamurile clădirilor. La serviciu, parcă era ok să dai ochi în ochi cu oamenii care atârnau de sus, de la etajul 45. Dar acasă... Acum mă gândesc că poate curăţarea asta alpinistă se anunţa cumva, poate prin vreunul dintre anunţurile în chineză şi cu ştampila administraţiei care mai apăreau la intrarea în bloc, pe care mă bucuram că nu le înţeleg...
Aceasta era fereastra mea. Aici mi-am petrecut cea mai mare parte din viaţa de apartament la Shanghai.
Seara era cam aşa. N-am găsit o poză fără mine, dar măcar vezi unde e locul omului la fereastră. Bineînţeles, eu îmi aduceam şi o pernă şi stăteam cât puteam de comod. Uneori adormeam, ziua, noaptea,

Bicicleta părăsită

La Shanghai. Care poate fi povestea bicicletei? Ce se poate întâmpla încât cineva să-şi părăsească bicicleta aşa, pentru totdeauna?
Da, coşurile bicicletelor mai sunt folosite şi drept coşuri de gunoi. Şi eu mai găseam câte un ambalaj, câte o hârtie mototolită. Iar într-o zi, mai aveam o luna de stat în Shanghai, n-am mai reuşit să descui încuietoarea, fusese forţată, voiseră să o fure. De mai multe luni o lăsam în parcarea de afară, nepăzită, şi mă temeam. Singura soluţie a fost tăierea lanţului-cablului, erau nişte muncitori pe acolo, cu tot felul de instrumente.

Cărţi pentru prieteni

Acum, că tot le-am cumpărat şi raft, vă prezint cărţile mele. Mă tot gândesc că, după ce ce le citesc, rămân acolo, singure. Aş vrea să le împrumut prietenilor. Aşa că, dacă mă cunoşti, dacă vrei să citeşti vreuna dintre aceste cărţi şi nu e printre priorităţile tale să ţi-o cumperi, împrumută.
Sunt aici şi cărţile de la Lucian, care din împrumutate s-au transformat în cadou, câteva cărţi ale lui George, câteva despre China şi chinezi, câteva de literatură chineză. Şi o carte primită prin poştă tocmai în China, chiar de la autoarea ei. Câteva cărţi cu autograf. Şi mai sunt cărţile sustrase dintr-o bibliotecă de cooperativă de provincie, am scotocit cu bucurie prin maldăre de cărţi vechi, părăsite într-un depozit.
Pe măsură ce se adună, le adaug aici. Cărţile nou adăugate vor fi marcate cam aşa. Cărţile adăugate de-a lungul timpului la lista iniţială aici.

Ali, Monica - Brick Lane, Curtea Veche, 2006
Bălăiţă, George – Lumea în două zile, Gramar, 1998
Bănulescu, Ştefan – Cartea Milionarului, Eminescu, 1977
Bart, Jean – Europolis, Minerva, 1980,
Baştovoi, Ştefan – Iepurii nu mor, Polirom, 2007
Baudelaire – Les fleurs du mal. Florile răului, Editura pentru literatură universală, 1967
Bernhard, Thomas – Da, Paralela 45, 2004
Bernhard, Thomas – Vechi maeştri, Paralela 45, 2005
Blandiana, Ana – Poezii, Minerva, 1989
Bolaño, Roberto - Târfe asasine, Curtea Veche, 2009
Bolbol, Liliana – Bucătărie chinezească, Cartea de buzunar
Borges, Jorge Luis – Moartea şi busola. Proză completă 1, Polirom, 2006
Brumaru, Emil – Dumnezeu se uită la noi cu binoclul, Polirom, 2006
Bulgakov, Mihail – Maestrul şi Margareta, Humanitas, 2008
Călinescu, Matei – Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter, Editura pentru Literatură, 1969
Calvino, Italo – Dacă într-o noapte de iarnă un călător, Polirom, 2006
Caragiale, Mateiu I. – Craii de Curtea-Veche, Cartier, 2006
Carpentier, Alejo – Recursul la metodă, Univers, 1977
Carrière, Jean-Claude – Cercul mincinoşilor. Poveşti folozoficce din lumea întreagă, Humanitas, 2006
Cârstean, Svetlana – Floarea de menghină, Cartea Românească, 2008
Cărtărescu, Mircea - Frumoasele străine, Humanitas, 2010
Cărtărescu, Mircea – Orbitor, vol. 1, Humanitas, 2004
Cărtărescu, Mircea – Orbitor, vol. 2, Humanitas, 2007
Cărtărescu, Mircea – Orbitor, vol. 3, Humanitas, 2006
Cărtărescu, Mircea – Plurivers 1, Humanitas, 2003
Cărtărescu, Mircea – Rem, Humanitas, 2007
Carver, Raymond – Catedrala, Polirom, 2006
Carver, Raymond – Despre ce vorbim cînd vorbim despre iubire, Polirom, 2005
Carver, Raymond – Taci, te rog!, Polirom, 2004
Céline, Louis-Ferdinand – Călătorie la capătul nopţii, Nemira, 2005
Céline, Louis-Ferdinand – Moarte pe credit, Nemira, 2005
Céline, Louis-Ferdinand – Rigodon, Nemira, 2002
Chiva, Ionuţ – 69, Polirom, 2004
Codrescu, Andrei – Casanova în Boemia, Polirom, 2005
Codrescu, Andrei – Mesi@, Polirom, 2006
Cortázar, Julio – Armele secrete, Humanitas, 2007
Cortázar, Julio – Idolul Cicladelor, Polirom, 2009
Cortázar, Julio – Şotron, Polirom, 2005
Cosaşu, Radu – Opere III: Cinci ani cu Belphegor, Mătuşile din Tel Aviv, Polirom, 2009
Ćosić, Bora – Rolul familiei mele în revoluţia mondială, Art, 2008
Dobrescu, Caius – Deadevă, Paralela 45, 1998
Dostoievski, Fiodor M. – Idiotul, 2 vol., Adevărul, 2009
Drumea, Domnica – Crize, Vinea, 2003
Dumitrescu, Geo – Cele mai frumoase poezii
Duras, Marguerite – Amantul, Humanitas, 2002
Echenoz, Jean – Lac, Babel, 1992
Echenoz, Jean – Eu plec, Art, 2007
Echenoz, Jean – Înalte şi blonde, Leda, 2008
Eliade, Mircea – Nuntă în cer, Humanitas, 2003
Erofeev, Venedikt – Moscova – Petuşki, Cartier, 2004
Erofeev, Victor – Frumoasa rusoaică, Paralela 45, 2006
Fântâneru, Constantin – Interior, Polirom, 2006
Flaubert, Gustave – Bouvard şi Pécuchet, Univers, 1984
Florian, Filip – Zilele regelui, Polirom, 2008
Florian, Filip, Florian, Matei – Băiuţeii, Polirom, 2006
Foarţă, Şerban – Rimelări, Cartea Românească, 2005
Frisch, Max – Eu nu sunt Stiller, Polirom, 2002
Frisch, Max – Numele meu fie Gantenbein, Cotidianul, Univers, 2008
García Márquez, Gabriel – Un veac de singurătate, Rao, 2007
Generatia '80 în proză scurtă, Paralela 45, 1998
Gheo, Radu Pavel – Numele mierlei, Polirom, 2008
Giurgiu, Eugen – Brăţara de aur, Curtea Veche, 2006
Gogol – Serile în cătunul Dikanka, Editura pentru Literatură, 1961
Gordimer, Nadine – La agăţat, Cotidianul, Univers, 2008
Granet, Marcel – Religia chinezilor, Artemis, 2004
Grass, Günter – Toba de tinichea, Polirom, 2007
Grimmelshausen – Simplicius Simplicissimus, 2 vol., Editura pentru Literatură, 1967
Harms, Daniil – Mi se spune capucin, Polirom, 2007
Helft, Claude – Mitologia chineză, Meteor Press, 2006
Hesse, Herman – Lupul de stepă, Rao
Hesse, Herman – Siddhartha. Călătoria spre Soare Răsare, Rao
Hocke, Gustav René – Manierismul în literatură, Univers, 1998
Horia Simionescu, Mircea - Breviarul. Historia calamitatum, Humanitas, 2007
Horia Simionescu, Mircea - Bibliografia generală, Humanitas, 2007
Horia Simionescu, Mircea - Toxicologia sau Dincolo de bine şi dincoace de rău, Humanitas, 2007
Hrabal, Bohumil – L-am servit pe regele Angliei, Pralela 45, 2004
Ianuş, Marius – Ştrumfii afară din fabrică!, Cartea Românească, 2007
Ignat, Mihai – Klein spuse Klein, Cartea Românească, 2005
Inoue, Yasushi – Lupul Albastru. Povestea lui Genghis-han, Humanitas, 2003
Ion, Vera – Vitamine, Cartea Românească, 2006
Iova, Gheorghe – Călare pe muşcătură, Paralela 45, 1998
Iovan, Ion – Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale, Curtea Veche, 2008
Ishiguro, Kazuo – Să nu mă părăseşti, Polirom, 2006
Ivănescu, Cezar – Doina. Poezii, Cartea Românească, 1983
Ivănescu, Cezar – La Baaad, Cartea Românească, 1979
Jian, Ma – Scoate limba!, Curtea Veche, 2008
Joyce, James – A Portrait of the Artist as a Young Man, Bantam Classic, 2005
Kerouac, Jack – Cartea viselor, Cotidianul, Univers, 2007
Kerouac, Jack – Pe drum, Polirom, 2009
Kristeva, Julia – Bătrânul şi lupii, Cotidianul, Univers, 2008
Lagerkvist, Pär – Piticul, Humanitas, 2003
Lampedusa, Giuseppe Tomasi di – Ghepardul, Humanitas, 2003
Lanling Xiaoxioa Sheng, Cărturarul mucalit de pe măgura cu magnolii – Lotus de Aur, Vaza şi Prunişor de Primăvară, 2 vol., Cartea Românească, 1985
Lao-Tse – Tao-Te-King, Mondero, 2004
Lautréamont – Cânturile lui Maldoror, Institutul Cultural Român, 2007
Lawrence, D. H. – Women in Love, Bantam Classic, 1996
Lobo Antunes, António – Ordinea naturală a lucrurilor, Humanitas, 2009
Ma Jian – Tăiţei chinezeşti, Curtea Veche, 2009
Mallarmé – Poèmes. Poeme, Editura Atlas, 1997
Marías, Javier – Mâine în bătălie să te gândeşti la mine, Cotidianul, Univers, 2009
Miller, Henry – Sexus, Est, 2005
Mrożek, Sławomir – Opere alese vol I. Proză scurtă, Curtea Veche, 2004
Mrożek, Sławomir – Opere alese. Teatru, 2 vol., Curtea Veche, 2005
Murakami, Haruki – Kafka pe malul mării, Polirom, 2006
Murakami, Ryu – În supa miso, Polirom, 2006
Nedelcovici, Bujor – Grădina Icoanei, Editura Eminescu, 1977
Nuvela chineză medievală, vol. 1 Poznele dragonului trândav, Minerva, 1989
Nuvela chineză medievală, vol. 2 Cămaşa din perle, Minerva, 1989
Nuvela chineză medievală, vol. 3 Şerpoaica albă, Minerva, 1989
Ó Ceallaigh, Philip – Şi dulce e lumina, 2009
Ortega y Gasset, José – Studii despre iubire, Humanitas, 2002
Pamuk, Orhan – Mă numesc Roşu, Curtea Veche, 2008
Pelevin, Viktor – Mitraliera de lut, Curtea Veche, 2006
Petrescu, Radu - Matei Iliescu, Paralela 45, 2007
Petrescu, Radu – Părul Berenicei, Cartea Românească, 1981
Petrescu, Răzvan – Eclipsa, Allfa, 1996
Petrescu, Răzvan – Foxtrot XX, Cartea Românească, 2008
Petrescu, Răzvan – Mici schimbări de atitudine, Allfa, 2003Pişcu, Denisa Mirena – Pufos şi mecanic, Vinea, 2003
Pleşu, Andrei – Despre îngeri, Humanitas, 2003
Poe, Edgar Allan – 18 Best Stories, Dell Publishing
Popescu, Cristian – Un tramvai numit Popescu, Cartea Românească, 2007
Popescu, Dumitru Radu – F, Editura Tineretului, 1969
Popescu, Simona – Lucrări în verde, Cartea Românească, 2006
Popescu, Simona – Noapte sau zi, Paralela 45, 1998
Popescu, Simona – Volubilis, Paralela 45, 1998
Popovici, Iromira – De-ale prinţeselor şi patrupezilor, Curtea Veche, 2005
Preda, Marin – Moromeţii, 2 vol., Cartea Românească, 1977
Proust, Marcel – În căutarea timpului pierdut. Guermantes, Univers, 1989
Rougemont, Denis de – Iubirea şi Occidentul, Univers, 2000
Rushdie, Salman – Copiii din miez de noapte, Polirom, 2007
Rushdie, Salman – Versetele satanice, Polirom, 2007
Saint-Exupery, Antoine de – Le Petit Prince, Folio
Saint-Exupery, Antoine de – Micul prinţ, Rao, 2006
Salinger, J.D. – Nouă povestiri, Polirom, 2001
Saramago, José – Evanghelia după Isus Cristos, Polirom, 2003
Saramago, José – Memorialul mînăstirii, Polirom, 2007
Schmitt, Eric-Emmanuel – Domnul Ibrahim si florile din Coran, Humanitas, 2006
Short Story Masterpieces. 35 Classic American and British Stories from the First Half of the 20th Century, Dell Publishing
Sijie, Dai – Balzac şi micuţa croitoreasă chineză, Polirom, 2002
Sijie, Dai – Complexul lui Di, Polirom, 2004
Sijie, Dai – Într-o noapte fără lună, Polirom, 2009
Simonnet, Dominique – Cea mai frumoasa istorie a iubirii, Paralela 45, 2004
Smith, Zadie – Dinţi albi, Corint, 2007
Soljeniţîn, Alexandr – Arhipeleagul Gulag,vol. 1, Cotidianul, Univers, 2008
Sorescu, Marin – Trei dinţi din faţă, Art, 2007
Sorokin, Vladimir – Inimile celor patru, Art, 2008
Stanca, Dan – Apocalips amânat, Gramar, 1999
Stoica, Sorin – Jurnal, Polirom, 2006
Stoica, Sorin – O limbă comună, Polirom, 2005
Suceavă, Bogdan – Miruna, o poveste, Curtea Veche, 2008
Swift, Jonathan – Călătoriile lui Gulliver, Minerva, 1971
Ţoiu, Constantin – Însoţitorul, Editura Eminescu, 1981
Tolstaia, Tatiana – Zâtul, Curtea Veche, 2006
Ţupa, Răzvan – corpuri româneşti, Cartea Românească, 2005
Vakulovski, Alexandru – Letopizdeţ, Idea, 2004
Vakulovski, Mihail – Nemuritor în păpăşoi, Vinea, 2006
Vargas Llosa, Mario – Teatru, Curtea Veche, 2005
Veteranyi, Aglaja – Raftul cu ultimele suflări, Polirom, 2003
Vian, Boris – Toamnă la Pekin, Univers, 2004
Vian, Boris – Blues pentru o pisică neagră, Univers, 2009
Vian, Boris – Smulgătorul de inimi, Cotidianul, Univers, 2009
Vian, Boris – Spuma zilelor, Humanitas, 2003
Villon, François – Poezii, Minerva, 1983
Vlădăreanu, Elena – europa. zece cintece funerare, Cartea Românească, 2005
Vlădăreanu, Elena – Spaţiu privat, Cartea Românească, 2009
Vosganian, Varujan – Cartea şoaptelor, Polirom, 2009
Wilder, Thornton – Ziua a opta, Univers, 1976
Wodehouse, P.G. – Fulger în plină vară, Polirom, 2003
Yi King. Cartea prefacerilor, Herald, 2003

Sunt un pirat

Sau o pirată. Temporar. Mi-am făcut operaţie la ochi, chestie necomplicată, de altfel. Înainte de intervenţie mi-au făcut o injecţie "pentru emoţii" :) Apoi îmi venea să râd întruna. "Lăptic de fericire", mi-a spus doctoriţa când am întrebat ce fel de injecţie mi-a făcut. Mă uitam la tavan şi râdeam întruna. Aşa o fi când eşti drogat? Emoţiile mi se ascunseseră toate într-un cotlon, nu mai aveau loc de atâta veselie. În poză e una dintre cele cinci surprrize cu care m-am trezit acasă pe corp, terminaţiile de la firele de la aparatul de monitorizare (da, electrozi se numesc). Nu prea-mi vine să le dau jos, le mai ţin puţin. Încă mai zâmbesc fără motiv.

Mi-e dor

"Singurătatea nu e cînd eşti singur, singurătatea e cînd ţi-e dor."
Spune Veronica.

Inima

Azi am mâncat o inimă. Am dat de ea prin oală şi am zis s-o mănânc, că e tot muşchi. A fost o senzaţie ciudată, nu mai mâncasem de mult. N-o să mai mănânc mult timp.

Se întâmpla în Kunming, în octombrie anul trecut

Metrou ondulat

Metroul lung, fără despărţiturile vagoanelor. Îmi place să-l privesc când e mai mult gol, de la un capăt la altul, cum se ondulează ca un virme metalic uriaş. Aşa simţi că se întâmplă ceva în timpul călătoriei tale pe sub pământ, te ondulezi cu el. Ai o perspectivă, o deschidere, simţi că viermele are un interior. Un interior luminat. Şi capăt, două capete. Altfel, închis într-un vagon, ai impresia că mergi în întuneric, drept, căci curbele nu-ţi sunt la fel de clare. Nu vezi decât pereţii pe lângă care treci în viteză. Şi, cel mult, dar asta numai la trenurile vechi de-acum, şi mărginaşe, vezi în vagonul alăturat, prin geam, te uiţi spre spaţiul acela cu oameni luminaţi ca spre o deschidere.

Vocea ta

Tocmai mă gândisem că nu-mi mai amintesc vocea ta, mai multe voci. Azi, când te-am zărit, mi-am amintit-o. Te auzeam vorbind în gând, fără să înţeleg ce spui, ca atunci când visezi că-ţi vorbeşte cineva.

Zgârie-norul meu de gelatină

Clădirea asta mi-a dat prima dată senzaţia că zgârie-norii sunt translucizi şi gelatinoşi. A devenit apoi preferata mea. Foto de Serghei Titarenko. Deh, eu nu locuiam aşa aproape.

Vânt

În China nu era vântul ăsta fantastatic la intrarea-ieşirea de la metrou. Nu era deloc. Curenţi de aer. Îmi place aşa de mult!
Iar la Aviatorilor e întotdeauna un curent puternic în faţa clădirii înalte de birouri. E ca un loc privilegiat, cu turbulenţe. Să treci dinspre staţia de autobuz spre staţia de metrou, după-amiaza, când soarele se apropie de orizont. Locul ăla e numai vânt şi lumină aurie orizontală. Şi oameni trecând în toate părţile, fără ei n-ar fi la fel. Să-ţi laşi părul desfăcut vântului şi să ai muzică în urechi.

magnoliile

Neapărat să treci zilele astea pe Ion Mihalache să vezi magnoliile înflorite în curţi. Şase ani la rând le-am privit. Apoi, doi ani am făcut pauză. Doi ani la rând am privit pomii înflorind la Shanghai, căci şi acolo înfloresc pomii. De acum voi privi magnoliile din nou.

Orange skins dried beans

Rătăciesem hârtia, am găsit-o de curând. Hârtia pe care mi-am notat, ultima dată când am fost la acel restaurant chinezesc, unele traduceri ale felurilor de mâncare din meniu.
Small white bean cooks the hoof to be colored
Sacrificial platoon cooks does the cowpea
Raw material for medicine cooks the fish head
Sour radish horse's hoof cooks the old duck
Sour callipteris esculenta root noodle soup
Does the bean curd maiden hair tripe
Digs up the entire eggplant
The peanut fries the chicken
The sauce explodes the beef meat
Ices the squid
Explodes fries Pig large intestine
The salt fries the meat of cake
Boils the pig blood sichuan style
Cooks in soy mixes the lotus root
Soaks the pepper hairtail
Fragrant spicy duck tongue
Harshly stings the head
Red oil pig's front trotters
Seahorse bull's penis cup
Wild herbs cooks the finless eel
Cel mai mult îmi place: Orange skins dried beans
Tot aş fi scris, dar m-am oprit aici. Aşa era tot meniul. Dar avea poze.